Paraclisul Mănăstirii Viforâta se află în partea de nord a incintei, în rândul chiliilor. A fost ridicat în urma stricăciunilor provocate de cutremurul din 1977 şi sfinţit în anul 1994.
Hramul paraclisului Mănăstirii Viforâta se sărbătoreşte la 20 iulie, când este pomenit Sfântul Prooroc Ilie.
Planul paraclisului este triconc, cu abside laterale semicirculare, din zid, în interior. Intrarea în paraclis este laterală de pe holul chiliilor se merge direct în pronaos.
Paraclisul nu prezintă turle, acoperişul său fiind din tablă, în rând cu chiliile. Înainte de a ajunge în paraclis, s-a construit o scară exterioară acoperită de zid, care lasă impresia unui turn cu ferestre la etaj, iar pe faţada exterioră a parterului este pictat Sfântul Prooroc Ilie.
Altarul, naosul şi pronaosul sunt prevăzute cu câte o boltă sferică. Naosul se desparte de pronaos prin doi stâlpi zidiţi lateral şi o arcadă.
Pictura a fost realizată de Toma Lăscoiu din Bucureşti în frescă între anii 1992-1994.
Catapeteasma paraclisului este din lemn de stejar, ca şi strănile, realizate la atelierele Patriarhiei Române de la Mănăstirea Plumbuita.
