Dintre icoanele Împărăteşti încadrate în Catapeteasma Bisericii Mănăstirii Viforâta, în partea dreaptă, străluceşte darul voievodului Leon Tomşa din anul 1631, o splendidă pictură veneţiană îmbrăcată în argint aurit reprezentând pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe călare pe cal, omorând balaurul. În jurul icoanei se afla o incripţie în slavonă, gravată în chenar, aparţinând voievodului, în care se redă biruinţa sa asupra lui Matei Basarab, fapt care l-a determinat să dăruiască această icoană mănăstirii. Icoana este executată de zugravul grec Mavros.
În faţa icoanei se află racla unde se păstrează părticele de sfinte moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, ale Sfântului Vlasie şi ale Sfântului Haralambie.
Pisania care se află deasupra uşii de la intrarea în Biserică este singurul document care menţionează:- “Aicea se află o icoană mare făcătoare de minuni, lucrată în argint curat şi aurită, având hramul sfântului mare mucenic Gheorghie (călăreţ), dăruită monastirei de către Leon Tomşa, cu doamna sa Victoria la anul 1631”.
Viaţa Sfântului Gheorghe ne dovedeşte cât de puternică a fost credinţa sa în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Născut în Capadochia, într-o familie de creştini învăţaţi, Sfântul Gheorghe s-a stabilit împreună cu mama sa în Palestina, tatăl său murind, unde prin osteneală, pricepere şi destoinicie ajunge un bun şi vestit conducător de oaste în armata împăratului Diocleţian. După anul 303, când păgânul împărat Diocleţian, a pornit prigoana împotriva creştinilor, tânărul ostaş mărturiseşte făţiş că este creştin şi că nu va abandona credinţa în Dumnezeu, fapt pentru care a fost aruncat în temniţă. Înfricoşate au fost chinurile pe care le-a îndurat viteazul mucenic: i s-au presat pe piept lespezi de piatră, a fost tras pe roată apoi aruncat în groapa cu var, după care a fost pus să alerge cu încălţăminte care avea scoase cuiele către tălpi, a fost bătut cu vine de bou, i s-a dat să bea otravă şi din toate acestea a ieşit biruitor. În timpul temniţării sale, Sfântul Gheorghe a înviat un mort şi prin această minune a fost adusă la credinţă împărăteasa Alexandra. Minunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe sunt multe. A murit ca martir prin decapitare în ziua de 23 aprilie, păzind până la capăt credinţa fără prihană în Hristos. Pătimirea sa desăvârşită, durerile prin care a trecut l-au înnobilat devenind peste secole unul dintre cei mai populari sfinţi la români. În satele şi oraşele ţării noastre, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Mulţi creştini îi poartă numele, de asemenea şi multe oraşe din ţară. Se ştie că multă vreme el a fost ocrotitorul oştirii române şi că steagul Moldovei, trimis de Ştefan cel Mare la Mânăstirea Zograful , din Muntele Athos, avea chipul sfântului.
Minuni scrise nu s-au găsit, dar mărturie ne sunt credincioşii, chiar ei, care vin zilnic la mănăstire şi ne întreabă:
- „Unde se află icoana Sfântului Gheorghe, făcătoare de minuni?”
Din unele amintiri şi povestiri ale măicuţelor, aflăm că la această Icoană s-a tămăduit fiica boierului Leon Tomşa, pe nume Elena, care era bolnavă de epilepsie.
De asemenea, se spune cum noaptea tâlharii venind cu gând rău să fure icoanele mănăstirii, le-a apărut în faţă Sfântul Gheorghe. Ei crezând că este paznicul şi înfricoşându-se, au părăsit în mare grabă mănăstirea. Peste ani, când acei tâlhari şi-au dat seama de greşelile lor, au venit la mănăstire pentru a se căi şi mărturisi. Intrând în biserică şi văzând icoana făcătoare de minuni a Sfântului Gheorghe s-au spăimântat foarte tare si au zis: -„Acesta este paznicul care ne-a înfricoşat pe noi!” „Cu adevărat minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi…”
Tot o mărturie a fost când, în anul 1965, Muzeul de Istorie din Bucureşti a confiscat icoana Sfântului Gheorghe, dar brusc, inexplicabil, şefii muzeului s-au răzgândit şi au permis Maicii Arsenia Opriş, să o ia înapoi.
În zilele noastre mulţi dintre credincioşii care vin să se închine şi să se roage la Icoana Sfântului Gheorghe, având necazuri, greutăti şi probleme de ale vieţii de zi cu zi, pleacă uşuraţi, împăcaţi şi mulţumiţi sufleteşte, Sfântul Gheorghe le ajută!.. Ei singuri mărturisesc. Unii vin, şi cu lacrimi spun ajutorul primit de la Sfântul.
Icoana Sfântului Gheorghe ne îndeamnă la luptă împotriva răului si a păcatului, amintindu-ne că, de fapt, creştinul este un „ostaş” al lui Hristos, ce luptă mereu cu ispitele. Noi îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit această comoară de mult preţ şi aducem laudă Sfântului Mare Mucenic Gheorghe pentru ocrotirea şi sprijinul său şi ne rugăm:
„Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci folositor, neputincioşilor doctor, creştinilor ajutător, Purtătorule de biruinţă, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.” (Troparul Sfântului Gheorghe)