Din punct de vedere arhitectural, biserica Mânăstirii Viforâta a păstrat planul iniţial, cu o navă principală sementată în două încăperi şi două abside colaterale. Ca dispoziţie şi secţiune longitudinală, este asemănătoare majorităţii ctitoriilor târgoviştene. Soclul, abia exteriorizat, sprijină o serie de colonade aparente, cu capiteluri îngropate sub brâul care încinge, în partea superioară, câmpul zidirilor construcţiei. Se pare că, prin renovările din secolul al XIX-lea, s-a încercat, cu rezultat îndoielnic, modificarea aspectului lăcaşului, ce părea, pentru gustul acelei vremi, monoton. Cu acest prilej s-au adăugat unele ornamente pe zidurile exterioare, acoperişul a suferit unele modificări, cum ar fi straşina îngustă care încinge cu festonul ei biserica, iar plumbul, cu care a fost acoperită mănăstirea, a fost înlocuit cu tablă albă de zinc.
Linia mediană a mânăstirii este întreruptă de cele două turle cilindrice, care sunt căptuşite pe dinafară cu tablă şi sunt aşezate pe câte o bază pătrată, iar lumina în interior se face pe câte patru ferestre cu deschidere longitudinală.
Faţa bisericii este simplă: pe coronament se află trei panouri, care înfăţişează cele trei hramuri ale bisericii: Sfântul Gheorghe, Naşterea Maicii Domnului şi Sfântul Nicolae.
Pridvorul este în întregime decorat cu zugrăveli, înfăţişând scene din Apocalipsă, cum ar fi chinurile iadului, care este cea mai reprezentativă pictură din această încăpere. Acest interior a fost conceput pe baze simple.
Clasicele despărţituri interioare nu aduc nici o particularitate, aliniamentul rupându-se în trei părţi. Pronaosul, de formă dreptunghiulară, continuă cu naosul, cu absidele semicirculare, separaţia dintre ele făcându-se prin dispunerea a patru pilaştri, angajaţi la partea superioară în trei arcade.
In pronaosul spaţios de formă dreptunghiulară sunt pictate portretele votive ale marelui ban Grigorie Brâncoveanu şi al jupânesei Safta, alături de ei, răsar ca prin ceaţă capetele primilor ctitori.
Naosul este decorat cu Sfinţi Militari - Sfântul Gheorghe, Sfântul Trifon, Sfântul Mercurie, Sfântul Nestor, Sfântul Dimitrie.
Pe suprafaţa centrală a turlei naosului, este înfăţişat Iisus Pantocrator, înconjurat de cetele îngereşti. Medalionul circular este dublat de o bandă pe care se desfăşoară următoarea inscripţie: "Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Care am plouat mană în pustie şi am izvorât apă din piatră"
Altarul este semicircular, având două nişe laterale; una fiind proscomidiarul, iar alta diaconiconul. După cum se poate observa aici, orânduirea acestor elemente este foarte sobră şi corectă, constructorul urmând un plan ce înclină foarte mult spre cel răsăritean, reuşind să obţină o construcţie, ale cărei particularităţi sunt unitatea, echilibrul şi armonia.
în ceea ce priveşte pictura mânăstirii, aceasta nu s-a păstrat în original, datorită împrejurărilor prin care a trecut mânăstirea, în special incendiile pe care le-a suferit, făcând ca aceasta să dispară cu desăvârşire. După intervenţiile care au avut loc între anii 2015-2022 sub actuala pictură s-au mai aflat urme din secolul al XVl-lea.
Ceea ce atrage în special la această pictură sunt portretele votive ale marelui ban Grigorie Brâncoveanu şi al jupânesei Safta, soţia sa. Pe acelaşi plan răsar, ca prin ceaţă, capetele celor doi ctitori dintâi, probabil Vlad Vodă şi Ana Doamna.
Adevărul este că atunci când Constantin Brâncoveanu, în 1713, a refăcut biserica, cu meşteri italieni, i-a adus o serie de îmbunătăţiri: înălţarea zidurilor înconjurătoare, construirea unor noi chilii, pardosirea bisericii cu lespezi de piatră şi reconstituirea vechii picturi. El nu a uitat nici pe întâiul ctitor, Vlad Vodă, când a poruncit să i se "zugrăvească figura în dreapta uşii de la intrare". Aşa se explică apariţia, după aproape 200 de ani, a chipurilor primilor ctitori, în tablourile votive.
Printre reparaţiile însemnate care au avut loc in această mânăstire se numără şi cea făcută de marele ban Grigorie Brâncoveanu, "un strănepot a lui Constantin Brâncoveanu, pe la începutul veacului al XIX-lea. între alte schimbări, ela a rezugrăvit biserica, punând a fi pictat portretul lui Constantin Brâncoveanu". Cu această ocazie a fost zugrăvit şi chipul egumenei Justina Perieţeanca.
Din vechea pictură a bisericii realizată în timpul marelui ban Grigorie Brâncoveanu la începutul secolului al XIX-lea afectată de cutremurul din anul 1977, a mai rămas, după restaurare doar primul registru de pictură în ulei care are o expresie realistă. Cel de-al doilea registru şi turlele din naos şi pronaos s-au refăcut în frescă având o pictură neobizantină.
Catapeteasma actuală este din lemn de tei aurit sculptată de renumitul artist Karl Stork, într-o îmbinare de stil gotic şi bizantin, în anul 1864.
Din Pisanie aflăm că Mânăstirea Viforâta, ctitorie a voievodului Vladislav Basarab are doua hramuri, unul închinat Naşterii Maicii Domnului prăznuit pe 8 septembrie şi al doilea închinat Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, prăznuit pe data de 23 aprilie.
Deasupra uşii de la intrare, prin interior, se observă pictat în medalion chipul Mitropolitului Primat Konon Donici Arămescu.
